Toata lumea e o scena

Cum  ar spune britanicul: “All the world’s a stage”, replica din celebra piesa
de teatru “Cum va place” de William Shakespeare, replica ce se citeaza de
obicei impreuna cu sintagma, care intareste ideea: and all the men and
women merely players (”si toti oamenii sunt simpli actori”). In astfel de context am putea spune ca ne jucam chiar propriile roluri, pe parcursul acestei vieti.

Undeva in luna mai,  intr-o frumoasa  seara de Vineri , am avut ocazia sa merg la teatru, mai precis la Teatrul de comedie. Din programul serii stateau scrise cu litere de-o schiopa, doua piese de teatru cunoscute: Cantareala cheala si Lectia  (piese ce se joaca cu succes si astazi, pe scenele de teatru din Franta) scrise de Eugen Ionesco.

Si atunci am avut un flashback in timp, mai exact in clasa a X-a cand aveam sa lecturez din manualul de Limba si Literatura Romana, cu sarguinciozitatea caracteristica unui de elev dornic de cunoastere, piesele de teatru cu pricina. La prima vedere a textelor, mi-am zis pe un ton sceptic: ‘Hmm, ce o mai fi si ala teatru absurd? Insa dupa am lecturat in clasa, cateva pasaje din aceste piese de teatru, am descoperit ca imi plac, pentru ca majoritatea replicilor contineau niste jocuri de cuvinte pline de umor.

Sa incepem cu prima piesa de teatru, si anume, Cantareata cheala, ce contine nici mai mult, nici mai putin de 6 personaje: D-na Smith(Virginia Mirea), D-l Smith (Florin Dobrovici), D-na Martin (Mirela Zeta), D-l Martin (George Costin), Mary, menajera (Bogdan Cotlet), Capitanul de pompieri (Dragos Huluba).  Povestea este simpla: Vizita unei familiei Martin la resedinta familei Smith, vizita ce pare a fi mai degraba un periplu al cunoasterii reciproce dintre cele doua familii britanice. Astfel, sunt pamfletate valori precum: traditionalismul, patriotismul, conservatorismul. Piesa de teatru se termina un schimb intens de replici ce contin interesante jocuri de cuvinte, printre care “Cand facem guturai, trebuie sa luam gutui” sau “Luati un cerc, mangaiati-l si va deveni vicios!” 🙂

Mi-a placut Cantareata cheala , datorita scenografiei dar si actorilor care au jucat cu o naturalete atipica unei piese de teatru absurd.

In tragicomedia “Lectia”, decorul pare a fi un birou dotat tehnic modern, cu un spatiu special, in fundal, rezervat menajerei (Bogdan Cotlet), un complice al profesorului (George Costin). Povestea pare desprinsa dintr-un thriller: paranoia profesorului atoatestiutor nu e doar o boala, pentru ca isi are explicatia in relatia cu eleva (Andreea Samson) pentru care procesul de cunoastere e un joc nelipsit de superficialitate, ceea ce duce in cele din urma, la o drama a necunoasterii.

Ambele piese de teatru m-au surprins prin originalitate si umor si m-au impresionat prin mesajul transmis. Acestea fiind zise,  Cantareala cheala si Lectia de Eugen Ionesco reprezinta un spectacol ce merita vazut, sub forma a doua file dintr-o carte misterioasa numita viata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s