Vara asta am sa ma (re)indragostesc

Vara asta sa ma (re)indragostesc de litoralul romanesc, caci  am avut parte de un weekend pe cinste, la mare.

Poate singura melodie care ma duce cu gandul la mare, departare de casa 🙂 este melodia celor de la Vama Veche – “Vara asta”, de la calatoria cu trenul (plina de peripetii), plaja insorita, marea azurie pana la distractii nocturne. O vara boema si totodata, romantica! 🙂

Tin sa va marturisesc ca de fiecare data cand calatoresc in drumetiile mele prin tara, merg cu trenul. Prefer acest mijloc de locomotie deoarece intr-o masina sau in microbuz ma simt inghesuita, simt ca nu am spatiu. De aceea, calatoria cu trenul imi ofera siguranta, mobilitate si confort.

Trenul opreste in Mangalia, undeva la rasaritul soarelui. Nu am stat sa zabovim prea mult, ca si am luat imediat drumul plajei, fara a avea vreun gand serios de cazare.

Drept sa va spun, statiunea Mangalia se prezinta ca acum 20 de ani, nimic nu s-a schimbat, de la terenurile de sport amplasate pe faleza pana la aspectul mult-invechit al hotelurilor de 2 stele. Ba mai mult, am avut prilejul (daca il pot numi asa) sa vad un cantar “antic si de demult” pe care se cantareau cateva grame de hamsii, la o terasa- restaurant intitulata “Narcis”.

Exceptand acest aspect, m-am bucurat de peisajul marin ce imi incanta simturile: briza racoroasa, valurile marii ce se spargeau de stabilopozi, orizontul de culoare portocalie, soarele ce-si facea loc printre nori, plaja ce era populata inca de la rasarit si un teren de volei, caruia nu i-am putut rezista, caci m-am energizat cu un binemeritat volei pe plaja.

In tot acest timp, soarele se juca si el cu noi, de-a v-ati ascunselea, printre nori, incat ne-am decis ca ar fi timpul sa ne hodinim,  si sa cautam o cazare, in statiunea Mangalia. Din oferta de cazari am ales-o pe cea a lui Nea’ Dumitru la o vila etajata, situata pe str. Rozelor, nr. 8. Conditii mai mult decat bune, o camera dubla cu toate utilitatile, la un pret mai mult decat acceptabil, 120 lei.

Dupa siesta mult-asteptata, nu vroiam sa pierdem niciun prilej de a face plaja chiar si pentru cateva ore inainte de apus. Pe seara, am fost in cautarea celor mai bune hamsii din statiunea Saturn, si le-am aflat undeva vis-a-vis de Hotel Saturn. O portie delicioasa de hamsii mici preparate pane, efectiv iti lasau gura apa, niste specialitati culinare marine greu de refuzat! 🙂

Seara se lasa, dar timpul pentru distractie de abia acum incepe.  Initial am fi vrut sa mergem la un eveniment de muzica dance & house, pe plaja din Saturn, dar cand am realizat cat de haotic si aglomerat era, n-am regretat nicio clipa si am luat prima ocazie spre statiunea care ma intampina cu aceeasi bucurie in suflet: Vama Veche.

Cum oamenii potriviti se intalnesc in locurile potrivite, m-am intalnit in club Expirat din Vama, cu un coleg de breasla (breasla cluberilor si petrecaretilor), cu nimeni altul decat Ionica fara frica care s-a alaturat minigrupului cu care ma venisem in statiunea mai sus mentionata.

Pe masura cantitatii licorilor bahice asa s-au succedat si peripetiile din aceasta incursiune in universul boem, numit Vama. Nu mare mi-a fost mirarea sa ma trezesc ca ramasesem fara slapi, asta dupa ce facusem o balaceala in toiul noptii,  in apa calduta a marii. Asta nu m-a impiedicat sa dansez desculta pe plaja, pe ritmurile celui mai bun club din Vama, Expirat – pentru ca nu ai nimic de regretat :))

Vorba cuiva din gasca: “Nimic nu se compara cu rasaritul in Vama”  si intr-adevar este un moment magic sa observi acest fenomen pe atat de romantic si pe atat de fascinant 🙂

Din Vama, cu drag,

Celestina 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s